more than stories
Să fie cafeaua de dimineață când umblăm prin casă goi. Și când fără inhibiții suntem doar noi amândoi. Cu o aromă de noapte furtunoasă, cu pasiune și buze dulci. Cu vorbe de ia-mă-n brațe, de la mine din suflet n-ai să te duci. Cam așa începe fiecare dimineață. Cu vise multe și rezoluții nedestăinuite, știute …
Știi că am dreptate. Doar că uneori nu vezi asta. Sau nu vrei. Nu știu care e explicația. Ai un tot în tine și nu mai știi ce să faci cu el. Nu-l lăsa să moară. Scrie. Iubește. Fii egoistă. Pleacă spre tine. Tu ești cea mai importantă. Nu el, nu ea, nu ceilalți. Până la urmă, seara, când te duci la culcare, rămâi doar tu cu tine. Nimeni în plus, nimeni în minus.
Veau să iei o pauză, draga mea. Să te gândești la tot ceea ce ai acum. Ești mulțumită? – În mare, da. Sunt. – Dar per total? – Tocmai ți-am răspuns. – Nu. Nu ai făcut-o. Mi-ai zis ceva indecent de simplist pentru tine. – De ce spui asta? – Te cunosc prea bine ca …
Mă obișnuisem ca în fiecare dimineață să deschid fereastra larg și să mă uit în zare. Mi-era tot orizontul în față. Mă treceau fiori și începea să îmi fie frig de tine. De noi. Îmi propusesem mult în anul acela, draga mea. Aveam vise clădite pe foc. Clocoteau. Începea să se simtă aerul dogorit, iar …
Ca un tablou de Monet, sufletele noastre prinseseră contur aprins de flăcări. Ca şi cum cărţile mele preferate erau pângărite de timp, iar surplusul sentimentelor le provocau să facă scurt.
Ce s-a întâmplat cu pielea ta, draga mea ? De ce are atâtea crestături ? Era mai fină înainte. Parcă ai cicatrici peste tot. Nu sunt cicatrici. Dar ce sunt? Drumuri. Cum adică? Drumuri spre mine. Nu înțelegi? Nu prea. Nimeni nu a reușit să mă descopere până acum. Nimeni? Nu. Toti s-au ratacit pana …