Să fie cafeaua de dimineață

Să fie cafeaua de dimineață când umblăm prin casă goi. Și când fără inhibiții suntem doar noi amândoi. Cu o aromă de noapte furtunoasă, cu pasiune și buze dulci. Cu vorbe de ia-mă-n brațe, de la mine din suflet n-ai să te duci.

Cam așa începe fiecare dimineață. Cu vise multe și rezoluții nedestăinuite, știute doar de sufletele noastre. Cu puțin dulce în suflet. Nu de la miere, dragul meu, ci datorită iubirii pe care mi-o porți în fiecare zi ca o cămașă bine călcată. Îți vine bine, să știi. Zâmbești cu tot trupul când mă vezi. Iar fără mine n-ai mai fi deloc același bărbat. Te uiți timid printre zâmbetele mele- poate întrezărești dorința care de fapt știi ca râvnește când mă gândesc la tine.E acolo. Iese la suprafață când ma privești adânc.

De fiecare dată când mă trezesc lângă tine am un sentiment ciudat. Îmi tremură sufletul de fericire. Și îmi place sa te privesc dormind. Să îți fac o cafea tare, de dimineață și să te trezesc gentil, numai cum eu știu. Diminețile-s curcubee și lumină fără de sfârșit cu tine. Sunt speranță și aripi fluturând. Sunt miros de iarbă proaspătă și rouă. Sunt un amalgam de trăiri. Aș vrea să fie mai dese. Pentru veșnicie, ca să o spun drept.

-Lumea-i a noastră, draga mea.Tot viitorul e al nostru. Iar sufletele ne sunt împreunate într-un dans nemuritor. Inima știe pașii pe de rost. Nu avem de ce să ne facem griji.

-Te simt în fiecare colțișor . Ești pretutindeni. Umbli sfios, prin vis, prin gând.

Am avut un vis aseară. Eram departe de tot. Doar noi doi. Cafeaua în față. Sufletele pe masă dansând. Aș vrea să fie aievea cât de curând.

Spread the love

Leave a Comment