Alb și negru.
Bun și rău.
Iubire și război.
Sare și piper.
-Tu știi la ce mă refer?
-Intuiesc, dar nu știu dacă am dreptate.
-Încearcă.
-Chestiuni contrastante?
-Da.
-Ai un mod aparte de a spune lucrurilor pe nume. Vrei să bem un pahar de vin și să îmi spui mai multe?
-Desigur.
-Fac eu cinste. Tu zi-mi povestea.
-Totul a început cu o întrebare. Există oameni care sunt doar răi sau prea buni? Cu toții avem două părți total opuse. Bine și rău. Ying și Yang. Le poți spune cum vrei. Acolo unde există întuneric, există cu siguranță și lumină și viceversa. Ambele subexistă în noi.
-Și cum aleg oamenii?
-Oamenii aleg uneori bine, alteori rău. Toți facem greșeli, pe care la un moment dat învățăm să ni le asumăm. Face parte din procesul nostru de formare. Unii, însă, uită să se mai trezească. Rămân ancorați în răul făcut. Devin de nerecunoscut. Se transformă. Ceilalți îi judecă, neștiind povestea lor din spate. Neștiind că oamenii aceia au văzut cândva lumea cu alți ochi.
-Deci nu există numai extremele?
-Nu, asta încerc să îți explic. Un om are de ales. Nu îi va fi ușor. Vezi tu, societatea nu e propice în acest sens. E prea multă mâncătorie pentru nimic. Atunci când majoritatea își ating scopul, uită de unde au pornit. Cine erau înainte. Sufletul nu reacționează bine când e supus la un război. Încearcă să lupte cât de mult poate. Mai apoi, pune deciziile în balanță.
În care parte se va îndrepta oare?
-Depinde foarte mult de persoană și de ce oameni are în jurul ei. De asta trebuie să ai grijă ce fel de oameni alegi.
-Și cum știi? Ai un al treilea ochi?
-Nu. Înveți cu timpul. Altfel, nu ai cum. Vezi tu, viața e un profesor foarte bun. Îți arată că nu trebuie să-ți irosești timpul.
-Și cum faci alegerea bună? Cum inhibi partea care nu vrei sa iasă la suprafață?
-Cu răbdare. Îi acorzi atenția și timpul de care are nevoie. O hrănești. Se vor da lupte. Oamenii care încearcă să-și înăbușe partea rea știu cel mai bine pentru că ei sunt cei care și-au făcut alegerea. Au ales să fie buni. Au găsit de asemenea un echilibru. Știi, draga mea, demonii nu trebuie să ți-i vadă oricine.
Vorbim despre echilibru ca despre aer. Într-o societate ca a noastră, acesta este esențial. Trebuie să îl găsim, dar acesta e un drum pe care fiecare dintre noi trebuie sa îl descopere pe propria piele. Luptele cele mai aprige le vom duce cu noi înșine. Acestea ne vor forma.
Crede-mă, merită.
Deci, ce zici?
Ești pregătită să fii tu?