Draga mea, toarnă-ți un pahar de vin. Așează-te comod în fotoliu și ascultă.
– Ce anume?
– Doar fi atentă. Îți voi spune o poveste.
– Nu neapărat. Ceva despre putere și vulnerabilitate.
– Din aia siropoasă?
– Bine. Te ascult.
– A fost odată ca niciodată o femeie puternică. O femeie care făcea liste îndelungate și care bifa multe căsuțe până la sfârșitul zilei. Care vedea în controlul pe care îl are asupra lucrurilor, o oarecare siguranță. Cu toate acestea ceva lipsea.
– Nu știa ce anume?
– Nu. Avea să-și dea seama mai târziu. Pot să continui?
– Te rog.
– Fericirea ei venea din lucruri mici și învățase pe propria-i piele că timpul nu așteaptă pe nimeni. Își pusese o mască și nu prea îți mai puteai da seama ce simte cu adevărat. Știa că oamenii judecă și o vor face mereu fără a cunoaște povestea.
– Mai apoi, a apărut EL.
– Îți sună cunoscut, nu?
– Nici n-ai idee.
– Vrei să continui tu?
– Nu încă.
– EL stătea acolo zâmbind, așteptând-o parcă dintotdeauna. Erau pregătiți amândoi. Nu știau cum se întâmplase, dar simțeau că sufletele lor se cunoșteau dinainte. A fost momentul care a declanșat totul.
– O spui ca și cum ar fi fost o reacție chimică.
– A fost și chimică. Dar aș spune mai degrabă că paralelele sufletelor li s-au intersectat. Ca prin magie. Lucru care se întâmplă doar o dată în viață.
– Și ce s-a întâmplat mai departe?
– De parcă nu ai ști.
– Vreau să aud.
– Amândoi au devenit vulnerabili.
– Erau speriați.
– Vrei sa continui tu?
– Erau conștienți că iubirea implică vulnerabilitate. Știau că e un risc. Dar știau de asemenea că ei sunt unul pentru altul.
– Cum?
– Pur și simplu. Femeia care era obișnuită să aibă control s-a transformat. A învățat că și în momentele în care e speriată și gândurile se războiesc între ele, EL o face să fie acasă.
– Și dacă nu e acolo?
– Fizic, nu?
– Da.
– Îl poartă în suflet. Mereu. Iar atunci când lucrurile o iau razna, gândindu-se la el, se simte în siguranță.
– EL e omul ei. Alegerea din fiecare zi. Pe el îl vrea pentru totdeauna.
– Și vice-versa, bineînțeles.
Uneori, e normal să fii speriată, draga mea. Dar în momentele acelea amintește-ți că el e acolo. Că oricât de greu ar fi el a ales să rămână. Și tu ai făcut aceeași alegere. Ești mândră de asta.
A fi vulnerabil e un sentiment frumos. Nu e de speriat. Oferi tot unui singur om. Acela care e al tău. Care e pentru tine. Asta nu înseamnă că nu ești puternică. Nicidecum. Înseamnă că ai învățat ce-i aia iubire. Că trebuie să lupți. Că trebuie să fii. Cel mai important. Fiți unul pentru altul.