Draga moșului,
Nici nu ai idee cât de bine mi-a făcut vizita ta neașteptată. Nu mai vorbisem cu cineva de foarte multă vreme. Aveam nevoie să spun cuiva povestea noastră, a mea și a soției mele, înainte să mă duc. Probabil eu nu voi mai fi de ceva vreme atunci când vei deschide această scrisoare. Nu plânge, draga mea.
Nu știu cum să explic, dar prin tine am putut să o văd încă o dată pe iubita mea soție. Aveați parcă aceeași sclipire a bunătății. Asemeni ei, tu vrei ca lumea să se transforme într-un loc mai bun. Nu mi-ai spus nimic despre tine, știu. Dar ochii tăi mi-au spus povestea ta în locul tău. Tu nu veniseși la magazinul nostru pentru borcane sau jurnale. Tu, draga mea, ești unul dintre puținii oameni care au descoperit echilibrul pe propria piele. Trebuie să fii mândră. Ți-am citit atâta iubire-n ochi pentru acel om al tău, încât mi s-a încălzit inima. Sigur știe cât de norocos e.
Poate o să ți se pară ciudat, dar asta-i moștenirea pe care ți-o las ție, draga mea. O poveste și-o scrisoare. O bucată din sufletul a două persoane care au vrut o lume mai bună.
Vezi tu, draga mea, lumea devine un loc cam singuratec când perechea ta nu mai e lângă tine. Am lăsat decorul magazinului cu sentimente în spate și am făcut o plimbare până-n parc. La 5 dimineața nu era țipenie de om. Eram doar eu și băncile. Aveam pe alese. M-am așezat pe una mai privată ș-am scos din desagă niște grăunțe pentru porumbei. Mi-am luat jurnalul și am început să umplu ultimele foi. Da, draga mea, foile aste-s rupte de acolo.
1 thought on “Scrisoarea vânzătorului de sentimente”