Cu toții credem în frumos. Basmul e nota de început. Întâmplări cu happy-end. Le știți și voi cu siguranță. Făt-Frumos e faimos. A umblat vestea peste mări și țări că a avut o nuntă de poveste cu Ileana. Care Ileana? Cum, nu știți? Ileana Cosânzeana.
Suntem învățați de mici că binele triumfă mereu și că totul e bine când se termină cu bine, Ce amuzant… Fiecare copil ajunge la maturitate și dezamăgit, se întreabă: Unde e Făt- Frumos? Dar Ileana Cosânzeana?
Poate s-au rătăcit pe drum. Poate calul a fugit de ei și i-a prins furtuna. Poate stau și așteaptă ca și tine, ca și mine, un semn de bun augur. Sau poate că s-au camuflat în fiecare dintre noi. Realitatea e cruntă.
Te sfâșie pe dinăuntru uneori. Un copil nu ar trebui învățat că doi oameni care se iubesc vor rămâne împreună pentru tot restul vieții. Orgoliul va fi mereu un pic mai sus decât vrem noi să recunoaștem.
Vrem să ne protejăm atât de mult și să închidem rănile în urma noastră încât ne îndepărtăm din ce în ce mai mult de noi. Ne lovim de metereze de piatră și uităm cât de mult am luptat ca să avem totul din momentul de față.
Copiii ar trebui învățați că dragostea trebuie căutată și că drumul nu e ușor. De Făt-Frumos și de Ileana Cosânzeana nu mai zic. Ei sunt doar niște metafore și cresc în fiecare dintre noi.