Astăzi este despre prietenie. Am învățat de-a lungul timpului că mulți oameni pleacă, dar cei care într-adevăr îți sunt prieteni rămân. M-am lovit de multe întâmplări ca să îmi dau seama de asta, dar probabil fiecare dintre noi trebuie să se convingă pe pielea lui.
Îi număr pe degetele de la o mână. Puțini,dar buni. Adevărați. Calitate, nu cantitate, mi-a spus cineva la un moment dat. Știu că orice s-ar întâmpla, ei sunt acolo. Bineînțeles, viceversa.
Oamenii în general se mănâncă unii pe alții. Nu am înțeles niciodată de ce sau dacă au ceva de câștigat din toată treaba asta. Îmi amintesc și acum ce îmi spunea tata:
Așa sunt ei. Nu ai cum să-i schimbi. Să fii mereu tu, draga mea și în jurul tău vor veni oameni pe care îi meriți și care te merită.
Ei bine, ce pot să zic, a avut dreptate.
De ce?
Prietenii adevărați sunt cei care râd cu lacrimi împreună cu tine și te susțin atunci când simți că nu mai poți. Sunt cei cu care nu trebuie să vorbești tot timpul, dar atunci când o faci, conversația decurge natural.
Sunt cei care își dau seama atunci când e ceva în neregulă și care sunt fericiți pentru fericirea ta. Cei care savurează un pahar de vin alături de tine și îți ascultă poveștile pline de patos. Sunt cei în care ai încredere.
Ei sunt o raritate. Dar atunci când îi găsești, crede-mă, ar fi bine să-i păstrezi.
P.S.: Vă știți voi. Vă mulțumesc.