Te-ai întrebat vreodată cum se formează cele mai frumoase legături? Sau când se construiesc cele mai frumoase amintiri? Când clipele de nu-mă-uita prind contur și ți se imprimă în minte și-n suflet? Când cafeaua devine sărutul de bună dimineața, iar mireasma de vanilie îți invadează simțurile?
DINTR-ODATĂ.
PE NEAȘTEPTATE.
RĂVĂŞITOR, ÎNSĂ.
Ciudat, nu? Ciudat cum dintr-odată îţi poţi schimba profund perspectiva. De ce ne tot mirăm atât? Fiecare lucru, oricât de mic, are o influenţă asupra ta sau a mea. Lumina de la capătul tunelului apare când te aştepţi mai puţin, crede-mă.
Toţi oamenii care au apărut în viaţa ta până acum au avut un anumit rol. Te-au ajutat să evoluezi, să creşti şi să-ţi dai seama ce trebuie să faci. Cei mai importanţi sunt cei care au ales să rămână, care nu au ezitat pentru nicio secundă. Puţini, dar buni.
– Cum îţi dai seama de toate lucrurile astea? Cum poţi scrie aşa?
– La ce te referi?
– La tot.
– Scrisul face parte din mine de când mă ştiu. Nu cred neapărat că te naşti cu talentul ăsta. Îl dezvolţi de-a lungul timpului. Exersezi. Trăieşti la maixmum. Ştii ce se spune, nu?
– If you fall in love with a writer you can never die?
– Da. Mă ştii atât de bine. Ori pui totul la bătaie, ori nimic. Ca orice scriitor, trebuie să-ţi pui sufletul pe hârtie.
– Îmi zici ce s-a întâmplat săptămâna trecută?
-Stai, de unde ştii?
– Ţi-o citesc în ochi.
– Ieşisem la plimbare şi dintr-odată, m-a oprit un EL. Nu ştiam ce se întâmplă. Mă blocasem. Nu-mi dădeam seama dacă îl cunsoc sau nu. Cel puţin, în mod cert, nu îmi aminteam. Am simţit ceva ciudat când m-a prins de mână. Nu cred că pot explica. Mai apoi am realizat că se uita atent la mine. Mă studia, I guess. Zâmbea. Radia.
– Şi, ce-ai făcut?
– Cum ce am făcut? Mi-am pus nişte întrebări şi am plecat!
– Nu aţi vorbit deloc?
– Cred că ochii spuneau tot ce era nevoie. Vedeam un univers întreg în privirea lui.
– Şi de unde ştii dacă o să vă mai întâlniţi?
– Nu ştiu, tocmai în asta constă frumuseţea. Inevitabilul. Întâmplarea. Intensitatea.
– Înţeleg. Şi totuşi, nu ţi-a zis nimic? Nu ai fi vrut să spună ceva?
– Sincer? Da, mi-aş fi dorit. Dar hai să nu forţăm lucrurile şi să vedem ce se va schimba.
DIN ÎNTÂMPLARE… ACEL AŞA A FOST SĂ FIE… sunt cuvinte pe care le ştim pe dinafară. Însă, le vom accepta vreodată? Hai doar SĂ FIM şi SĂ TRĂIM la maximum fiecare secundă. E mai mult decât destul. Tu ce zici?