Ne-am rătăcit.
Am uitat de timp și de toate. Am zăbovit în stradă,iar destinele noastre au rămas acolo. Abandonate și suferind. Goale în fața prezentului,dar pline de coloritul trecutului.
Nu ne-am dat seama pentru nici măcar o secundă că destinele noastre vor rămâne singure o dată cu schimbarea noastră.
Oare câte destine părăsite merg pe stradă așteptând la semafor?
Oare câte se ceartă între ele și își expun povestea umbrită ce poate numai are nici o șansă?
Câte mai iubesc oare imaginea trecutului?
Câte mai au speranță?