Vreau să îmi dai mâna ta pentru o secundă, draga mea. O să fac cu ea punte între cer şi pământ, poate aşa voi putea să îţi trezesc fiorii de altă dată. Nu te mişca.
S-ar putea să greşesc, dar timpul nu îmi mai permite să calc strâmb. Aş fi vrut să te pot păstra intactă, dar coloana vertebrală mi s-a strâmbat şi nu am mai putut să mă mişc conform planului. Am ratat, recunosc. Dar, acum, încerc şi eu, ca toţi oamenii să fiu fericit.
Sau măcar să gust din ceea ce poate am avut doar pentru o secundă. Vreau să mă îmbăt de mirosul pielii tale. Nu îmi trebuie mult timp. Îmi ajunge doar o atingere. Mă vei avea pe veci, deşi e cam alambicată treaba. Tu m-ai avut dintotdeauna. Eu, însă, te-am pierdut. M-am împiedicat. Dintr-odată am orbit şi nu am mai ştiut să privesc înapoi.
Am preferat să fug şi să mă ascund de mine. Nu mi-am făcut datoria bine ca soldat, recunosc. Am dezertat la primul bombardament de sentimente. M-am speriat de sângele care ţâşnea din cei visători. Am ales să plec şi trăiesc o realitate care, însă, îmi pare azi mai fadă decât orice altceva.
M-am răpus. Dar, am revenit. Mai puternic şi mai însetat de tine. De noi.
Atingerea uşoară se va desfăşura de la încheietura în sus. Voi urca atent spre gât şi îţi voi atinge buzele cu buricele degetelor. Ştiu că nu poţi uita jocul nostru. Ai încercat, dar în van. Îţi spuneam deseori că buzele sunt carnea inimii, că nasul e pulsaţia, iar ochii sunt poartă către cer.
Nu m-ai crezut, dar ai învăţat în absenţa mea cât de multă dreptate aveam. Cu nasul mă voi juca ca şi cum aş dezmierda un copil. Nu îl voi mai lăsa plângând şi nici nu îi voi mai spune rămas-bun. Ochii îi voi cânta. Le voi spune povestea despre cum eu, am lăsat un suflet în deşert şi am încercat să îl regăsesc mereu.
Harta s-a disipat, iar drumurile întortocheate de pe ea s-au şters complet. M-au lipsit de aer şi m-au închis într-o bombă cu ceas. Am rezistat până acum. Lumină ai fost tu draga mea. Aerul care mi-a rămas l-am pus în secundar şi l-am măsurat. Am vrut să îl iau înapoi că să îl cântăresc mai bine, dar ceva m-a oprit.
Să continuăm. Părul ţi-l voi desface fir cu fir şi îţi voi aşeza podoaba frumoasă în soare să îţi demonstrez cât de mult străluceşti când eşti tu, nu altcineva. Te voi strânge în braţe şi îţi voi transpune sufletul meu. Îţi voi înapoia partea ta de nemurire. Îţi voi semna contract pe inimă şi îţi voi da iscălit ceea ce meriţi. Voi grava amintirea într-un bloc a cărui chei le vom avea doar noi doi, draga mea. Atât am de spus.
La revedere sau bun găsit.