Acel “a fost odată ca niciodată” devine din ce în ce mai rar în zilele noastre.
Începem să pierdem esența lucrurilor mici, urmărindu-ne drumul cu pași alerți, uitând că de fapt lucurile mărunte contează. Ne aruncăm cu capul înainte și ne ascundem inima în spatele unor ziduri înalte, greu de escaladat. Nu permitem mai nimănui să o vadă, darămite să o atingă.
Ne ascundem în spatele unor fațade puternice și uităm că uneori e bine să mai fim și vulnerabili. Credem că dacă cineva ne vede așa va da bir cu fugiții sau nu va fi în stare să lupte. În felul acesta pierdem mult. Neglijăm șansele pe care le-am putea avea pentru a fi fericiți.
Luptăm să ne atingem idealurile și nu ne uităm nici măcar pentru o secundă în jurul nostru. Căutăm fericirea neîncetat și uneori nici nu observăm că stă fix în fața noastră.
Tu, cel care citești acum aceste rânduri, ia și zâmbește. Trăiește fiecare clipă și nu lăsa viitorul să te facă să uiți că trebuie să fii fericit. Mai ai nevoie de suflet. Când pui capul pe pernă, nu banii-ți vor ține de cald. Au și ei rolul lor, da.
Dar inima e mai importantă. Lucrurile cu care rămâi la sfârșitul zilei. Sentimentele. Trăirile. Ești conștient că până la urmă nu-ți vei aminti câți bani ai cheltuit ci mai degrabă momentele pe care le-ai trăit la maximum, nu? Că iubirea-ți va face mintea să vibreze, iar dorul îți va arăta că totul a fost adevărat?
Cum ai vibrat astăzi? Domol sau la cote maxime? În Do major sau în Do minor? Ai simțit secundele sau le-ai lăsat pur și simplu să treacă pe lângă tine? Ai luptat cu timpul? Dar de zâmbit, ai zâmbit? Ai iubit? Ia și gândește-te, te rog.