Femeia e ruptă din Rai.
Voi o priviţi de multe ori doar ca pe un simplu chip de marmură, nemişcat, îndrăgostit de fiecare mişcare a inimii voastre. V-aţi gândit vreodată, dragii mei, că totul nu e doar o poveste? Că fiecare suflare a ei doare şi fiecare atingere vindecă?
De multe ori v-aţi uitat în ochii ei şi aţi minţit ca să va fie mai bine, dar tot la ea v-aţi întors grăbiţi, sufocaţi, atunci când v-aţi dat seama că proasta aia e de fapt iubire.
Aţi alergat de multe ori, v- aţi împiedicat, iar atunci când aţi căzut aţi uitat să vă mai uitaţi în sus, spre soare. Aţi renunţat şi aţi ales să vă duceţi spre necunoscut, chiar dacă lacătul inimii voastre e ferecat şi astăzi de o singură femeie.
În momentul în care aţi părăsit-o, aţi plecat de lângă infinit, v-aţi sustras crepusculului monumental, dar nu aţi scăpat de durere. Şi astăzi aveţi gustul amar al unei femei pe care aţi avut-o odată, dar pe care nu aţi putut să o păstraţi.
Astăzi, ar trebui să va gândiţi la infinitul pe care ea, fie mamă, fie iubită, vi-l oferea sau încă vi-l mai dăruieşte. O bucăţică de Rai. Un suflu doar al vostru, ce nimeni nu îl poate lua.
Aşa că azi, spune-i dragul meu, la mulţi ani mamă, la mulţi ani femeie!