Scrisoarea vânzătorului de sentimente

Pot spune cu mâna pe inimă, draga mea, că nu am absolut niciun regret. Am ajuns astăzi aici, în zori, scriind această moștenire într-un parc uitat de lume. Am sute de riduri brăzdate pe chip, dar sunt mândru de ele. Sunt dovada vie că am râs și am plâns la momentul potrivit. Sunt dovada vie că am trăit.


Acum sunt pregătit.


Ce mai vreau să-ți spun ție, draga mea, este că vreau să fii mereu cu zâmbetul pe buze. Să trăiești azi ca și cum ar fi ultima zi. Să trăiți și să vă iubiți unul pe altul. Mereu. Fără perdea. Să luptați ținându-vă de mână și în suflet și să vă amintiți mereu în momentele grele că soarele răsare orice ar fi. Fiți pur și simplu și toate vor veni de la sine.

Știu că mă vei asculta și că îți vei purta fiecare luptă cu zâmbetul pe buze. Știu că vei încerca să faci mereu lumea un loc mai bun. Povestea noastră a ajuns la cine trebuie. Știu acum că nu vom fi uitați, iar magazinul nostru va dăinui într-un suflet bun.

La revedere, draga moșului.


Bănuiam că scrisoarea va avea o încărcătură emoțională puternică, dar nu mă gândisem că o să mă facă să tremur de plâns. Parcă toate sentimentele m-au acaparat dintr-odată și s-au transformat în calambur. M-am gândit că povestea bătrânului și a soției sale nu e destul să fie destăinuită doar prin viu grai. Trebuia să fac ceva mai mult.

Așa că fix după ce am citit scrisoarea de vreo 5 ori, l-am sunat pe redactorul-șef de la revista la care lucrez și i-am spus că am o altfel de poveste. După ce i-am zis detaliat care este tema viitorului articol mi-a spus că mă pot apuca imediat de scris.

Articolul a fost gata în zorii zilei și publicat a doua zi. A devenit un succes viral. Oamenii întrebau pe stradă de magazinul cu sentimente și voiau să știe mai mult. Voiau să simtă o bucățică din magia pe care ei mi-au lăsat-o mie. Cred că asta am oferit și eu la rândul meu.

Îl puteți citi în continuare.

Spread the love

1 thought on “Scrisoarea vânzătorului de sentimente

Leave a Comment