Am acostat aici lent. Drumul a fost anevoios. Nu sunt un cârmaci desăvârşit. Nu ştiu să conduc un echipaj. Dacă nu pot să îmi stăpânesc propria persoană în faţa tumultului, cum aş putea să pun viaţa altora în pericol?
Amuzant, sunt totuşi căpitan. M-am întrebat întotdeauna ce am făcut ca să merit acest lucru. Nu ştiu dacă am primit răspuns. Marea mi-a trimis un ecou înapoi. M-a lăsat, practic, să vorbesc cu mine. Valurile nu m-au lăsat să acostez până acum. Un an de zile am căutat neîntrerupt, nici eu nu ştiu ce. Am fost pe drumul către mine. Am plecat frânt şi m-am întors extenuat.
Dezagregarea asta continuă m-a făcut să îmi pierd pofta de mine. M-am dus în diferite colţuri ale bărcii să caut ceva mai gustos, dar nu am găsit decât mai multe euri rătăcite.
Unul era amar de durere, altul acru de prea multă constrângere, cel de-al treilea era dulce ca mierea pentru că iubise prea mult, iar ultimul avea un gust ciudat, pe care nu am putut să îl identific, dar care, parcă, le incorpora pe toate.
Ultimul s-a uitat mirat la mine. Nu ştia ce caut, dar mi-a spus neliniştit : -Ştii că a trecut un an? Nu înţelegeam ce spune. Mi se părea imposibil. Apoi am văzut cât de mult m-am schimbat. Furtuna din jurul meu se potolise. Valurile nu mai urlau, iar eu păream mult mai uşor. Fără haine. Eram gol. Pe dinafară, pe dinăuntru.
Pe moment, m-am speriat. Mi-am spus că transformarea e bună. Dar golul din mine părea că se măreşte şi doare. Nu ştiam ce să fac. Puteam oricând să îmi cumpăr haine noi când ajungeam pe uscat, dar, am zis eu, nu ar fi fost acelaşi lucru.
Am început să cârpesc. Bucăţi din mine, din suflet. Am încercat să îmi peticesc corpul cu amintiri şi zâmbete. Un ochi de acolo, un nas de mai colea,un plămân furat din mare, o inimă ruptă din tine. Culmea, nu m-a privit nimeni ciudat.
Marinarii au început să aibă mult mai multă încredere în mine. Nu păream mutilat de vreme. Ei folosesc termenul îmbunătăţit şi acum. Spun că dacă nu m-aş fi schimbat, nu am fi putut acosta niciodată la timp. M-am sincronizat perfect.
Nu ştiu cum, dragul meu aprilie, dar se pare că am reuşit.