Aburul cafelei de dimineață,
ochii tăi cafenii,
razele soarelui,
îmi fac semn ca e timpul nostru să strălucim. Mozaical, devin un puzzle ce așteaptă să fie deslușit de noi doi, împreună. Prin fiecare strângere de mână. Prin fiecare atingere. Prin fiecare sărut.
Jurnalul de pe birou e nerăbdător să îi destăinui sentimentele și poveștile de astăzi.
Pozele înrămate ne șoptesc mereu că noi suntem cei mai importanți, că suntem doar noi cu noi. Că asta este povestea noastră.
Sunt sigură că o vom scrie frumos împreună. Iubirea mea față de tine îmi trece prin fiecare por. Mă cuprinde în fiecare secundă ca o îmbrățișare. Știu că și tu simți la fel, dragul meu. Îți sticlesc ochii de fiecare dată când te uiți la mine. E ca și cum văd cum sufletul îți zâmbește. Este unul dintre momentele când sufletul îmi tremura de fericire.
Haide să ne bucurăm de fiecare moment. Până la urmă, asta e tot ce avem. Clipele. Prezentul, viitorul. Timpul. Și cel mai important, dragul meu, ne avem unul pe altul.