Once upon a time there was a him. But he didn’t make sense without her.
Cred că aşa încep toate poveştile bune, de calitate, în mintea noastră. Suntem născuţi cu prototipul de Făt-Frumos şi de prințesă. Uităm de fapt ce căutăm. Ne rătăcim şi fugim după acele suflete care, într-un anumit moment, realizăm că nu ne-au fost de niciun folos.
Ne-am zbătut în van, iar aripile ne-au căzut într-un dans lent, până au reuşit să se refacă singure. Ne-am pierdut şi echilibrul, iar pământul ne-a simţit, cutremurându-se de teamă. S-a gândit că dacă ne va zgudui puţin, am putea să ne revenim, dar noi eram prea orbi ca să putem să ne eliberăm fără să ne scânteie sufletele prin împrejurimi. Au luat-o la goană fără să se uite înapoi la stăpânii lor. Imaginea însă fu memorabilă. Ca un tablou de Monet, sufletele noastre prinseseră contur aprins de flăcări. Ca şi cum cărţile mele preferate erau pângărite de timp, iar surplusul sentimentelor le provocau să facă scurt. Alături de cafeaua noastră amăruie, din fiecare dimineaţă, care devenise uşor-uşor a mea, mirosul de pagină învechită încerca să mă îndrepte înspre noi. Mirosea…mirosea a ars şi începeam să ameţesc de plăcere.
Prinţul şi prinţesa au alt contur astăzi. Îmi pare rău să te dezamăgesc, dar poveştile sunt scrise cu lacrimi şi patos. Cine trebuie să fie el? Un eu întors de vreme. Nu vreau să fim la fel, dimpotrivă, cu toţii ştim că opusurile se atrag. Vreau să fie artă, contrast şi putere la un loc. Un el care să gândească. Să mă facă să îmi pun întrebări, să mă frământ de dor, să vreau mereu mai mult. Am o sete de cunoaştere incredibilă şi nu e uşor de manevrat.
Once upon a time se transformă în modern times. Fiecare dintre noi începe, încet-încet să respire. Înţelegi care e de fapt şi de drept secretul? Caută mai întâi în tine. Sapă. Stoarce esenţa, iar când eul tău va rămâne gol, întoarce-l cu faţa spre răsărit. Doar aşa vei şti ce te aşteaptă.