Inima vine cu instrucțiuni de folosire?
Din ce știu eu, nu. Dar cred că odată cu trecerea timpului o înveți. Începi să trasezi linii, desenezi sute de forme până prinde conturul unei hărți.
Paralele, intersectante, forme pe care nu le poți întotdeauna înțelege, devin din ce în ce mai complicate.
Lumina difuză pare că se concentrează mai atent în locuri în care nu știai că poate pătrunde. Rănile pe care le acopereai cu atâta atenție, acum ies la suprafață. Te bântuie. Ele știu că tu ai tot viitorul în față și ți-l irosești neavând destulă încredere în tine.
Sufletul trebuie îngrijit cu meticulozitate. Inima, draga mea, nu e un joc. Când lași pe cineva în ea, trebuie să îi spui să-și lase papucii pe preș. Dacă intră încălțat e posibil să facă dezastru. Chiar vrei asta? Ești pregătită?
Ți-am zis de atâtea ori că oamenii sunt răi, că există o minoritate care pune suflet în orice, dar atât. Ca să-l găsești pe omul tău, trebuie să treci prin anumite etape, așa cum am trecut eu sau alții. Drumu nu-i ușor. O să ai de-a face de foarte multe ori cu jar în loc de drum și tăciuni care-ți vor arde pielea. Simți mirosul? Știi despre ce vorbesc?
Inima trebuie crescută frumos. Îmbrăcată cu haine groase care să-i țină de cald. Sfatul meu este să-i pui încuietoare. Să o tratezi ca pe un castel. Să nu lași pe toată lumea înăuntru. E mai bine pentru tine. Cu timpul, îți vei da seama, că cel care e pentru tine va rămâne acolo și va avea grijă de castel. Se va mai întâmpla să dai peste persoane care îți vor dovedi contrariul. Dar numai așa vei învăța, draga mea.
Din fiecare întâmplare trebuie să înveți ceva. Inima-ți va spune când va apărea EL. Până atunci, ai grijă de ea.
Ai încredere în tine. Și nu uita ca instrucțiunile de îngrijire ți le construiești singură.