Floare de nu-mă-uita

Photo by Dimitri Tyan on Unsplash

Calambur.

Mi-e greu să încep, darămite să continui.

Îţi propun ceva. E simplu. Un joc de-a baba oarba. Numai că nu suntem copii. Trebuie să gândeşti ca un adult. Dacă greşeşti, însă, eşti pedepsit. Nu de mine. Nu de tine, ci de noi . Sentimentele sunt feroce, iar amintirile te urmăresc pas cu pas. Sunt cei mai buni străjeri… Jocul are doar o regulă: nu ai voie să mă atingi. Ciudat, nu? Jocul de copii implică şi asta, dar e mai incitant aşa, crede-mă. Îţi va stârni un crepuscul de trăiri. Măcar acum.

Ascultă.

Auzi ceva? Cred că ecoul inimii tale te cheamă.

Îţi aminteşti de mine ? Sunt fata aia care ţi-a înghiţit strănutul sufletului şi te-a ajutat să nu mai tuşeşti. Cântecul ţi-era răsfăţ şi nemurirea se întrezărea cu paşi repezi. Aşa credeam noi, atunci. Suprimând orice urmă de dispreţ am petrecut în tăcere. Muntele a rămas fără glas în faţa noastră. Ştia că ne iubim. Frumoasă poveste, nu?

Îmi simţi respiraţia? E din ce în ce mai sacadată. Aproape că mă sufoc. E ca şi cum un cleşte mi-ar strânge inima, înroşind-o de asfinţituri umede. Fii atent! Nu te mişca! Te trec fiorii, nu-i aşa? Ştiu, dragul meu, ţi-e dor. Ţi-e dor să-ţi fie cald de mine.

Aşteaptă puţin. Deșertu-i doar la un pas de tine. Nu păşi înainte. Nu acum. Nu poţi. Nu te las. Fă un pas înapoi spre mine. Suntem la depărtare de o secundă, dragul meu. Nu greşi. Tonusul meu sentimental s-a schimbat. Uşor-uşor am învăţat să respir singură. Greu. Prea greu.

Vrei pentru câteva secunde să dansezi un tango cu sufletul meu? Lasă-ţi suflul să vină la dans, aşa stângaci cum e. Îmbinarea va fi perfectă. Nu-ţi fie frică. Încearcă. Sunt aici doar pentru un moment. S-ar putea să dispar curând. Poate cine ştie, imaginaţia îţi joacă feste.

Ţi-e sete?

Ştiu, e obositor. Merită, însă. Ghiceşte. Ale cui sunt degetele care îţi străbat linia fină a gâtului? Dar buzele? Vrei să îţi aminteşti?

Simţi mirosul de cafea ? Am pus ibricul pe foc. Zahărul l-am pus la topit. Picătură cu picătură. Delicios va să zică.

Du-te spre uşă, dragul meu. Braţele larg deschise. Nu fugi. Mergi încet. Nu îţi spun ce te aşteaptă. Când vei ajunge, va trebui să găseşti cheia. Masa îţi va da răspunsul. Vaza e plină de floarea-soarelui. Este însă una care diferă de celelalte. Petalele au fost planse de sufletul meu, iar miezul s-a păstrat până astăzi. O părticică din ce a fost. Când o vei găsi, vei şti. Vei simţi tot şi vei zâmbi.

O floare… O floare de nu-mă-uita. Un eu…sub altă formă.

Spread the love