Cică vinul cu cât e mai vechi cu atât e mai bun.
Complexitatea procesului necesită multă atenție – la fel și dragostea.
Dragostea-i un drum lung. Ori te înhami în totalitate, ori rămâi la locul tău. Fluturii de la începutul îndrăgostelii sunt temporari. Bineînțeles, aceștia rămân acolo, dar odată cu dezvoltarea acesteia, ei se transformă. Cunoscătorii știu la ce mă refer. Există o metamorfoză în ceva, ceva mult mai frumos. Tratată cum trebuie, iubirea crește odată cu timpul. N-o să fie ușor, n-a zis nimeni asta. Însă, merită. Merită fiecare sacrificiu, crede-mă.
De ce? De unde știi?
Pur și simplu știu. Viața cu toate greutățile ei ne pregătește. Trecem prin anumite experiențe ca să realizăm ce e bine, respectiv ce e rău. Ne face să realizăm ce ne dorim și ce merităm cu adevărat.
La un moment dat apare EL în peisaj. Atunci când te aștepți mai puțin.
Bătăile inimii se întețesc, sufletul ți se simte în sfârșit acasă. Zâmbetele devin mai dese, inima mai plină. Porniți la drum împreună, ținându-vă de mână.
Începeți să construiți. O cărămidă ici, una colo, până se formează o bază solidă pe care nimeni nu o poate dărâma. Sunteți parteneri, sprijinul e mereu reciproc. Când unul cade, celălalt îl ridică și viceversa. Sunteți unul pentru altul și asta-i tot ce contează. Luptele se dau împreună, iar când se arde un bec nu schimbi casa cu totul, ci becul.
Ați ales să faceți acest traseu. Dragostea se periază cu răbdare și atenție. Cu grijă și încredere. Cu înțelegere și cu efort comun. Majoritatea nu înțelege aceasta chestiune – că iubirea nu-i doar un sentiment, ci mai degrabă un drum lung care se formează cu fiecare pas. Complexitatea devine un simbol pentru iubire – proces cu o frumusețe aparte. Pecete pentru voi doi.
Nu vă pierdeți prin lume, păstrați-vă frumos și țineți-vă de mână.
P.S: Astăzi e despre noi și vreau să-ți mulțumesc. De la tine am învățat cum să și ce să pentru a fi bine. Tu m-ai învățat să zâmbesc din nou și mi-ai făcut inima să bată cu putere.