Să-mi fii sincer și nu povară.
Nu îți cer mult. N-am nevoie de cadouri scumpe. Mi le pot cumpăra singură. Îmi permit. Nu ți-aș cere niciodată așa ceva. Nu asta mă interesează. Vreau doar să fii tu fără perdea.
Minciunile nu sunt permise. Jocul devine complicat și nu cred că avem nevoie de cuvinte fără rost.
Totul stă în noi.
Vreau momente și sinceritate.
Fapte de notat în jurnal și arome de nu-mă-uita.
Nu-ți trebuie costum sau haine scumpe. Nu m-am uitat vreodată la genul ăsta de lucruri. Atâta timp cât ești cu mine și mă ții de suflet, pot spune că am totul în palmă.
Oamenii sunt fragili oricât de puternici ar fi sau ar vrea ei să pară. Sufletul e ascuns bine, sub mii de lacăte. Le e frică să lase pe cineva înăuntru, așa cum sincer, îmi e și mie.
Furtuna creată de cei din trecut a răvășit tot. M-am chinuit mult să pun totul la punct. Să-mi închid sufletul în debara, cu zeci de lacăte.
M-am obișnuit cu franțuzescul “C’est la vie”. Am trecut mai departe. Te întrebi când? Ei bine, după prea mult timp. Până la urmă cred că depinde de fiecare și de cât de puternic a fost acel TOT.
Așa că te rog. Dacă te las la mine-n suflet, lasă-ți papucii la intrare. Să nu faci mizerie. Să nu distrugi nimic. Să prețuiești tot ce vezi în jur și să apreciezi fiecare cicatrice. Sufletul a trecut uneori prin adevărate bătălii. Nu îmi e rușine cu ele. Le port ca pe niște medalii.
Crede-mă, n-am nevoie de mult. Doar de un NOI sincer, la prezent și viitor.