Sunt aici acum.
Ieri eram departe.
Dacă a contat sau nu poate că nu voi afla niciodată. Tot ceea ce contează în momentul de față sunt eu. De asta vreau să închei un contract emoțional. Cu cine? Răspunsul e simplu, poate puțin neașteptat. Cu mine.
Avocatul mi-e inima, iar judecătorul va fi întotdeauna mintea-mi. Grup perfect, contrastant. Mereu au făcut echipă bună chiar dacă mai tot timpul s-au certat. Jarul face minuni uneori, ai fi uimit. Arde mocnit, dar te călește.
Inima și mintea-mi sunt martori. Decretul e secret. Știut numai de mine, devine o însemnată comoară. Vocea se transformă nițel în cerneală, iară vorbele-mi capătă înfățișarea unui penel. Nu trebuie să-l ghidez. Știe ce vreau. Știe unde să mă ducă. E greu să mă pună pe drumul cel bun, așa că îmi îndrumă pașii spre mine.
Nesigură, pășesc atent. Vreau să semnez. Niciodată nu mi-a plăcut hârțogăraia folosită în van. Cu cât mă apropii mai mult, masa pare că se îndepărtează. Fuge. Dar cum e posibil ? Cum să fug eu de mine ? Foarte amuzant. Asta am făcut până acum. Am alergat neîncetat, departe de mine. Am căutat. Am așteptat. Ce ? Nu știu. Am cam terminat aici, nu ? Contractul a fost încheiat pe termen nedeterminat.