Autoportret

source: https://ro.pinterest.com/

Dimineți cu gust de cafea și aromă de nu mă uita. Începuturi cu iz de vanilie și cuvinte de dor. Momente de respiro cu raze de soare și un suflet complicat. Sintagme neclare, totuși pline de înțeles pentru suflet. Cineva care te știe fără ca tu să fii prin preajmă. Care-ți știe fiecare dans. Știe cât de complicată ești. Că zâmbetul tau are destule povești în spate. Plină de mister, suprinzi mereu și nimeni nu-ți poate ghici următorul pas.

– Știi care-i cel mai complicată întrebare la care deseori pur și simplu nu găsesc răspuns?

– Ha! IMPOSIBIL! Nu se poate așa ceva. Tu știi să răspunzi în orice circumstanță ai fi pusă.

– Ai dreptate. În mare. Știu răspunsul, dar atunci când vine vorba de mine, lucrurile o iau razna.

– De ce spui asta?

– E prea complicat.

– Tocmai tu? Serios. Poți să vorbești. Cred că e timpul.

– Zici ?

– Ți-am repetat de nenumărate ori că vor apărea oportunități, iar asta e șansa ta, draga mea.

Tu ai voce. Tu ești voce. Tocmai despre tine ți-e frică să vorbești?

– Ai dreptate. În momentul în care cineva mă pune să mă descriu îmi trebuie ceva timp ca să o pot face. Nu vreau să ofer cuvinte care nu mă definesc cu adevărat. Nu-mi stă în fire să greșesc. Sunt perfecționistă. Un phoenix ce renaște de fiecare dată. Mai puternică. Mai plină de viață. Cu povești noi .Însetată de noutate.

– O să ai ce să le povestești alor tăi, nu?

– Da, o să le las moștenire colecția de jurnale, dar despre asta vom vorbi cu o altă ocazie.

– Bănuiam eu că ai așa ceva pe undeva.

– Da. E un obicei. Vreau să îmi amintesc tot. Fiecare trăire. Jurnalul face parte din îndatoririle mele zilnice. Cărțile sunt și ele esențiale în dezvoltarea mea, dar desigur există și alte secrete.

– Secrete?

– Toți avem. Nu-i așa ?

– Normal. Ce-ar fi viața fără ele? E bine să păstrezi acea urmă de mister.

– Cred că fiecare zi e un mister pe care putem să îl descoperim. Cel puțin așa văd eu lucrurile. Trăirile, sentimentele și amintirile pe care ni le construim sunt un fundament. Cu asta rămânem.

-Și e destul?

-Oare?

-Aștept răspunsul tău.

-E arhisuficient. Nu o să îți poți aminti detalii nesemnificative la bătrânețe, oricât de mult ți-ai dori. Ce-ți vei aminti? Felul în care persoanele te-au făcut să te simți. Ce ai trăit la momentul respectiv. Esențele tari stau în sticluțe mici. Trebuie să înveți că fericirea ta stă pe primul loc. Mereu.

-Tu ai reușit?

-Amândouă am făcut-o, doar că tu nu ți-ai dat seama încă.

-Uitasem că tu ai raspuns pentru orice, mai puțin pentru tine.

-Să nu o mai faci.

Spread the love